Vara

Cred ca a fost bine pana aici..cel putin asta incerc sa cred.Mari dezamagiri n-am avut pt ca ma obisnuisem inca de prin primavara cu ce va fi.Asteptari,hm..poate, dar majoritatea le.am atins.

Speram sa nu ne indepartam chiar atat de mult..Iesirea din centru de acum cateva saptamani chiar a fost penibila,neavand chiar niciun subiect de discutat..parca eram niste straini stii?Nici nu fusesem cu cateva luni in urma aproape cele mai bune prietene si nici n.am fost in aceeasi clasa ani de zile.

Trebuie sa ne facem prieteni noi, la fel cum mi-am facut si eu, e si randul vostru doar o singura chestie.. Nu trebuie sa-i uitati pe cei vechi.

Hah. " dragoste". Mai bine lasa. Nu, chiar numai am vreo problema sentimentala. Mi-am revenit total. Doar ca numai vreau sa am vreo tangenta cu ea macar putin timp de-acum incolo. Nu ma intelegeti gresit. E frumos sa iubesti, sa fi iubit, dar dragostea e ca aerul , nu e numai oxigen , mai sunt si impuritati.Gasesti gelozie,neincredere, incapatanare, suferinta. In plus ca totul sa aiba un final demn de-un roman tragic.. unul dintre parteneri trebuie sa-i duca dorul celuilalt inca ceva luni de zile..iar pe celalalt sa-l cam doara-n cur asa. (dar vaiii! Scuzati limbajul)

Ma rog, trecutul n-a fost deloc roz, numai are rost sa redeschid capitolul asta si sa-l analizez,in orice caz rezultatul va fi urmatorul: nu v-am iubit pe niciunul. Si nu, n-am vreun moment de negare sau ceva de genu, si spuneti-mi cum vreti, dar mai mult de atasare n-am simtit. E adevarat , de unii din voi mi-a fost greu sa ma despart pentru ca intr-un fel chiar ma obisnuisem cu voi, imi reintrase in reflex sa va vad in fiecare zi, sa va sarut, sa va privesc cu ochi galesi,sa fiu privita la fel la randul meu, sa va ascult cum imi povestiti de ce-ati facut in ziua aia,sa va spun la randul meu, plimbarile in 2. Dar sa va fi iubit? In niciun caz.

Acum parca m-am racorit. In sfarsit am spuso. Am avut momente cand mi-a fost teama sa zic toate astea de teama sa nu fiu judecata gresit. Dar in fond. Ce-mi pasa? Chiar crezi ca ma doare de parerea uneia ce-mi va citii blogul si va spune " Vai ce prefacuta." asta fiind unul din cazurile fericite. Spuneti tot ce aveti de spus. Nu va feriti..dar inainte macar priviti la ceea ce faceti voi,cum reactionati in unele situatii.Oare nu jucati un rol?

Toate muriti mai nou sa cunoasteti pe toata lumea si lumea sa va cunoasca pe voi. Doar din curiozitate... cu ce va ajuta si va incalzeste?Adormiti mai usor noaptea?aaa nu gata stiu. Cum traim in lumea virtuala si pe Facebook doriti like-uri ,comentarii , 2000-3000 de prieteni pe putin. IEIII. Ce distractiiiv.

Am plecat de aici pentru a te uita , pentru a cunoaste oameni noi , pt a ma elibera din stransoarea ta. Pentru moment chiar imi gasisem un locsor pentru mine si mintea mea zbuciumata.Pentru moment doar caci firea mea stie mult prea bine sa incalceasca si sa abureasca lucrurile.

M-am trezit pe un drum batatorit de probleme nestiind pe unde s-o apuc. Voiam sa plec, sa ma reintorc aici ..sa te caut. Nu stiu de ce chiar aveam impresia ca tu imi vei restabili linistea demult pierduta...sa ma readuci la normal daca intelegi ce spun.

In bratele tale chiar ma simteam protejata sau in fine , cunosteam raul , ma obisnuisem cu el , nu ma mai puteai rani pentru ca-ti stiam toate mijloacele.

Dar cum puteam sa ma intorc udneva unde numai eram bine primita?Si cum aveam sa plec? Cand toti ma tineau strans legata de o minciuna?

Am facut multe multe tampenii in ultima perioada.. si recunosc majoritatea din prostie pentru ca am vrut sa-ti dovedesc ca ma pot schimba, ca exista o alta Claudia rea, neiertatoare , absurda si impunatoare , iar acum as da orice sa ma pot schimba ; sa fiu iarasi fata cu ochi mari si blanzi pe care toti o stiau...

Cam prea tarziu pt a revenii la normal..probabil ar fi cazul sa va obisnuiti cu noua Eu. :)

Un ultim fum si gata..plec. Las in urma totul:lacrimi , bucurii , clipe grele , amintiri placute.

Prea mult m-am ascuns sub aripa acestui gand care numai contine nimic imbucurator pentru viitor. Am crezut ca daca folosesc aceeasi placa mereu ma voi eschiva intr-un fel... dar nu.M-am adancit , mai mult si mai mult ; si nu m-am ranit numai pe mine ci si pe cei din jurul meu.

Numai simt nimic.Parca nici durerea , cel putin de bucurie numai pot aduce vorba.Sunt neutra.Cred ca la limita dintre groaznic si nemaipomenit eu stau frumusel pe un fotoliu si astept sa fiu primita undeva. Pe ce usa voi intra oare?

Daca ma intrebi nici eu nu am un raspuns concret. Sa aleg "binele"? Il merit? Voi putea rezista valului de fericire sau voi incerca sa ma ascund intr-un colt sa fiu salvata? Daca totul in jurul meu ar fi roz.. nu m-as satura la un moment dat? As mai aprecia toate lucrurile bune?

Groaznic? Daca ma intrebi pentru mine ce inseamna cuvantul asta..am un singur raspuns : ultimele luni. Stand sa analizez perioada asta de timp am realizat ca am pierdut mai mult decat am primit. De orice batalie castigata nu m-am putut bucura pentru ca nu o castigasem pentru a-mi dovedi mie ca pot , ci din contra , celorlalti ; ca sunt in stare sa zic clar si raspicat NU atunci cand toti lalaie in cor Da , Da , ca daca iau o decizie e bine luata si numai e cale de intors.

Si da, am gresit de nenumarate ori... dar cine sunteti voi sa ma judecati?Nu sunt indeajuns de matura, de constienta , de responsabila..sunt prea egoista? prea rasfatata?

Probabil ca aveti dreptate, dar si voi sunteti la fel, poate chiar ma depasiti.

I just...

--Sometimes,when I say I'm okay, I just want someone to look me in the eyes,hug me and say "I know you're not!"...--

Nu inteleg..probabil iar sunt in starea aceea de negare.Nu-mi gasesc vina, dar stiu sigur ca exista pe undeva.Probabil ar trebui sa incetez sa-mi mai pese.. sa trec pe langa problemele "cunostiintelor mele" (pentru ca de la un timp putini din vechii prieteni nu s-au transformat in simple cunostiinte) cu o nepasare ce tinde spre nesimtire. Sper ca asta e calea buna pe care trebuie s-o apuc..pentru ca celelalte par cam fumate...

Posed acest prost instinct de atasare de aproape orice : telefon , un lantisor , o perna ..oameni. Stiu ca nu-i bine..dar asta sunt..schimba-ma de poti ca singura nu sunt in stare.

Mereu simt ca-mi lipseste ceva..viata mea se aseamana parca cu un puzzle cu numar nestiut de piese.Cand gasesc piesa mult cautata gasesc alta lipsa si tot asa.. Iar cand pierd una..chiar daca mai am inca 200-300 neatinse duc dorul celei pierdute. Asta sunt eu .. nu ma pot bucura cu ceea ce am..imi doresc mai mult si mai mult.

Ma consum , cedez nervos , plang , fac lucruri necugetate doar pentru ca mai apoi sa regret...nici macar nu sunt capabila sa ma recunosc privindu-ma in oglinda.

Vad o fata cu un zambet fortat si sters in coltul gurii, cu o privire obosita ce numai asteapta nimic bun sa i se intample pentru ca tot ce a fost sa se intample s-a intamplat,persoanele care au trebuit sa apara in viata mea au venit pentru ca mai apoi sa plece. Si tocmai acesti oameni atat de importanti s-au imprastiat in alte directii cand am avut cel mai mult nevoie de ei.Un prieten adevarat ramane si la bine si la greu , nu?

Probabil ca afirmatia e corecta , doar ca incerc sa aplic teoria asupra unei persoane gresite.My mistake. Promit ca n-o s-o mai repet data viitoare.

Asa se intampla ..nu? Oamenii se schimba oricat as incerca eu sa pastrez impresia ca nu. Si da.. uneori se intampla sa fie acei oameni la care te asteptai cel mai putin..pacat

Daca vei avea nevoie de un sfat (desi nu cred asta..pentru ca vedem lucruri cu totul dintr-o alta perspectiva) sau pur si simplu de cineva caruia sa i te confesezi, un umar pe care sa plangi , doar pentru ca altcineva nu are chef sa asculte..nu ezita sa ma cauti ..sti bine ca mereu voi fi acolo pentru tine.

Dar sa nu vrei inapoi. Prin tot ce-am trecut in ultimele luni m-au marcat, si nu in sensul bun...cel putin de incredere nici numai pot aduce vorba.In momentul de fata te pot asemana cu o palnie.Imi pare rau.. dar asta e imaginea care mi-ai creato in ultima vreme.. De azi am renuntat sa ma mai intorc la trecut incercand sa-l resuscitez. Sti ma simt ca un doctor de la urgente stand langa un pacient si tragand de aparate si apasandu-l de piept , poate poate il mai tin in viata..dar in zadar caci imediat ce-mi voi lua mana de pe el..va muri. E prosteste!

Sper ca-ti amintesti cat de orgolioasa pot sa fiu.Am iertat multe, si probabil voi face asta in continuare dar nicio clipa n-am uitat! :)

PLEACA PLEACA PLEACA PLEACA PLEACA PLEACA ..defapt nu ..stai.. Oprestete chiar nu vreau sa pleci..nu stiu ce-a fost cu mine..

Si a mai trecut inca o zi..

Si o sa mai treaca pentru ca nimeni nu intelege sau nu vrea sa inteleaga prin ce trece persoana care-i sta alaturi. Parca fiecare se izoleaza de persoanele cele mai apropiate.. pentru ce? nu stiu... pot sa dau vina pe varsta..poate asta imi mai linisteste furia.

Sunt mereu intrebata "Buna. Ce faci? Esti bine?"

.. pentru curiosi : Da, sunt exceptional de bine. De ce nu as fi? Am tot ce imi doresc.. am avut parte de ficare parte atunci cand mi-am dorit , dupa cativa ani am plans din nou .. deci am avut ocazia sa ma readun si acum pornesc pe un alt drum , sperand sa nu ma aduca de unde tocmai am plecat. Deci , sunt foarte recunoscatoare .. parul imi sta mai bine decat in alte dati , nu ma tem de nimeni si de nimic , iar momentan ma simt foarte bine cu mine insami. Sper ca am fost destul de clara si numai e nevoie sa ma compatimiti voi cu o grija superficiala ; si da..zic superficiala ca unii din voi ati fi putut ajuta atunci cand aveam nevoie..dar v-a ajuns sa ma priviti de la o anumita departare si sa aruncati pareri de rau. N-am avut nevoie , nu am si nici n-o sa am. Pastrati-vi-le pentru voi si persoana voastra.

Eu am fost mereu acea persoana care nu-si gaseste locul , o a3a persoana , copacul din clasa a4a , persoana care umple peisajul.. nu .. nu incercati sa negati pentru ca pur si simplu asa ma simt.. si mai bine decat sa negati adevarul..ati putea sa-l acceptati si sa-l schimbati.

Pe mine nu ma mai puteti vindeca , pentru ca prietenii care i-am avut odata mi-au lasat rani prea adanci , dar vreau ca pe viitorii sa-i feriti de aceasta insuportabila durere ..care pana la urma se numeste dezamagire..iar daca nu va simtiti in stare lasati-o balta..nu faceti alte victime nevinovate.

As vrea sa cred tot ce am scris mai sus despre starea mea de euforie , parca incerc exercitiul ala pe care-l faceam inaintea lucrarilor (" O sa iau peste 7 , o sa iau peste 7") pentru a-mi impune niste tinte.. Dar tinta pe care vreau s-o ating e mult prea sus si peste puteriile mele.

Lucrurile nu o sa schimbe niciodata brusc ,nici n-a aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate , momente in care eu ma uit , picand vulnerabila in bratele propiilor emotii. As vrea sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac , sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul , iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.

Mi-e frica... nu stiu de ce simt frica asta pana in maduva oaselor. Mi-e frica sa nu gresesc asa cum am facut-o de nenumarate ori. Aparent totul este bine in viata mea, parca mi-as fi gasit echilibrul..

Sunt inconjurata de prieteni, aia putini cati sunt stiu ca ma pot baza oricand pe ei.Sunt sigura ca daca ii voi suna la ore tarzii in noapte ei imi vor raspunde si-mi vor da un sfat, oricat de mic cat si pt a adormi linistita pana in zori..

De-a lungul timpului a trebuit sa alung anumite persoane din viata mea.. nu pentru a dovedi nimanui ca ma pot impune sau ca pot lua decizii drastice de la o zi la alta, cum ar crede unii.. ci pentru ca asa mi-a dictat constiinta. Am simtit ca ei nu trebuiau sa-mi mai influenteze intr-un fel sau altul viata. Imi pare rau ca s-a ajuns la asta dar oricat ar durea acesta este adevarul.

Revenind la posibilele greseli pe care le-as putea face..

Nu stiu de ce simt ca ma pot confesa unui strain ..dar unui prieten nu. Stiu ca prietenii teoretic nu te judeca dar primele lor reactii nu pot fi controlabile... Voi nu ati avut niciodata instictul de a spune tot ce ai pe suflet unui necunoscut? Pentru ca in fond si la urma urmei poate nu o s-o mai vezi si oricum nu o va interesa niciodata pe acea persoana ce si cate probleme ai.

Poate n-ati inteles nimic din postul asta.. dar eu mi-am clarificat niste lucruri.